Cronologia evenimentelor și rezoluții O.N.U

ISTORIC

REZOLUȚII ALE ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE

1947
Rezoluția 181, adoptată Adunarea Generală a ONU- inițiază Planul de Partiție, un plan de separare a Palestinei, recomandând crearea a doua state independente și un regim special internațional pentru Ierusalim. Planul este acceptat de către Jewish Agency for Israel și respins de către liderii arabi care declară că nu vor accepta separări teritoriale – cu argumentul că Planul de Partiție încalcă principiile de autodeterminare din carta ONU.
1975
Rezoluţia 3375, adoptată in Adunarea Generală ONU – OEP (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei) este invitată sa participe la sedinţa privind eforturile de pace în Orientul Mijlociu.
Rezoluţia 3376 , adoptată in Adunarea Generală ONU – se înfiinţează Comisia de Exercitare a Drepturilor Inalienabile ale poporului palestinian. (CEIRPP).
Rezoluţia 3414 din 1975, adoptată in Adunarea Generală ONU - apel pentru sancţiuni economice si embargo privind armamentul pentru Israel până la retragerea din teritoriile ocupate în 1967 și respectarea drepturilor naţionale inalienabile ale palestinienilor.
1977
Rezoluţia 32/20, adoptată in Adunarea Generală ONU - reafirmă apelurile anterioare pentru retragerea completă a Israelului din teritoriile ocupate si propune organizarea unei conferinţe internaţionale pentru pace, cu participarea OEP.
1979
Rezoluţia 34/70, adoptată in Adunarea Generală ONU - reafirmă apelurile anterioare pentru retragerea completă a Israelului din teritoriile ocupate si pentru o conferinţă internaţională de pace, cu participarea OEP.
1980
Rezoluţia 35/207, adoptată in Adunarea Generală ONU - reafirmă apelurile anterioare pentru retragerea completă a Israelului din teritoriile ocupate si infiinţarea unui stat Palestinian. Pentru o conferinţă internaţională de pace, cu participarea OEP.
1981
Rezoluţia 36/15, adoptată in Adunarea Generală ONU – solicită Israelului încetarea imediată a excavărilor arheologice efectuate pe Muntele Templului.
1982
Rezoluţia 37/123, adoptată în Adunarea Generală ONU - condamnă implicarea Israelului în masacrul de la Sabra și Shatila in Liban. Declară masacrul drept un act de genocid. Condamnă actele de jefuire şi distrugere a patrimonului cultural palestinian, condamnă ocupaţia din Cisiordania, Fâşia Gaza şi Înalţimile Golan, condamnă anexarea Ierusalimului.
1983
Rezoluţia 38/180, adoptată în Adunarea Generală ONU - face apel către toate naţiunile de a suspenda sau sista toate legăturile diplomatice, economice şi tehnologice cu Israel, ca urmare a continuării ocupaţiei in Cisiordania, Fâşia Gaza, Înălţimile Golan şi anexarea Ierusalimului.
1988
Rezoluţia 43/177, adoptată în Adunarea Generală ONU - recunoşte Statului Palestina.
2012
Rezoluţia 67/19, adoptată în Adunarea Generală ONU - Statul Palestina devine non-membru observator în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2016
UNESCO critică printr-o rezoluție a Consiliului Executiv, politicile israeliene aplicate complexelor Haram Al-Sharif (Moscheea Al-Aqsa și Domnul Stâncii) din Ierusalim, precum și Moscheei lui Avraam și Mormântului Rașelei din Hebron.
Rezoluţia 2334 a Consiliului de Securitate ONU - reiterează ilegalitatea coloniilor din Palestina ocupată, inclusiv Ierusalimul de Est.

CRONOLOGIA EVENIMENTELOR

1897
Se înființează Mișcarea Sionistă Mondială, grup fondat de către Theodor Herzl, la congresul din Basel. Programa Organizației susține : Mișcarea sionistă dorește să stabilească în Palestina o țară pentru populația evreiească, securizată prin lege. »
1917
Prin «Declarația Balfour», ministrul de externe Arthur James Balfour aprobă / susține înființarea unui stat evreiesc în Palestina.
1944
Planul de Un Million – planul de imigrare și absorbție a un million de evrei din Europa pe teritoriul Palestinei aflate sub mandat britanic. Este anul în care Jewish Agency for Israel (Agenția Evreiască pentru Israel) votează planul in consiliu, acesta devenind politica oficială a conducerii sioniste. David Ben Gurion (care devine Prim Ministru în 1948) descrie Planul de Un Milion ca fiind ”principalul scop și prioritatea absolută a mișcării sioniste”.
1947
Se înființează statul Israel care nu este recunoscut de către statele arabe, generându-se, astfel, un conflict armat între Israel, Iordania, Siria, Egipt și Irak. La finalul războiului, Israel păstrează teritoriul indicat în Planul de Partiție și preia controlul asupra altor zone palestiniene, incluzând Iaffa, Lida, Ramle, Galileea și teritorii din Cisiordania.
1948
Se înființează statul Israel care nu este recunoscut de către statele arabe, generându-se, astfel, un conflict armat între Israel, Iordania, Siria, Egipt și Irak. La finalul războiului, Israel păstrează teritoriul indicat în Planul de Partiție și preia controlul asupra altor zone palestiniene, incluzând Iaffa, Lida, Ramle, Galileea și teritorii din Cisiordania.
15 mai 1948
Marchează sfârșitul mandatului Britanic și nașterea statului Israel. Începe exodul palestinienilor, forțați să își părăsească proprietățile – tragedie cunoscută sub denumirea de Nakba. Peste 750.000 de palestinieni au fost forțați să își abandoneze casele, să trăiască in condiții de multe ori inumane, în tabere de refugiați. Mai mult de 400 de sate palestiniene au fost distruse complet. Dupa înființare, statul Israel implementează un sistem legislativ care legitimizează naționalizarea teritoriilor și proprietatilor.
1967
Are loc Războiul de Șase Zile, conflict armat între Israel și alianța formată între Egipt, Siria și Iordania. În urma victoriei, Israel preia controlul asupra Fâșiei Gaza, Peninsulei Sinai, Înălțimile Golan și Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est. După 1967, Israel intensifică politica de inființare de colonii în teritoriile ocupate.
1987 - 1993
Prima Intifadă, mișcare de rezistență a palestinienilor declanșată de un incident rutier între Forțele de Apărare Israeliene (IDF) și un autoturism civil, soldată cu moartea a patru persoane. Pe parcursul a 6 ani, peste 1200 de palestinieni sunt ucisi de către IDF, dintre care aproximativ 250 sunt copii; peste 120.000 de palestinieni sunt răniți, 15.000 arestați și cca. 1800 de case sunt demolate de către israelieni. 180 de israelieni sunt uniși, din care 94 de civili.
1988
Declarația de Independență a Palestinei, scrisă de poetul Mahmoud Darwish și proclamată de catre Yasser Arafat la 15 noiembrie. La acest moment, Yassaer Arafat – aflat în exil - este președintele Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP) iar in aprilie 1989 este ales de către OEP drept președinte al Statului Palestina. Până la sfârșitul anului, 80 de țări recunosc Statul Palestina, printre care și România.
1993
Primul Acord de la Oslo reprezintă o declarație de principii, prin care OEP recunoaște existența statului Israel și Israel recunoaște OEP drept entitate reprezentativă pentru interesele palestinienilor și drept partener de negociere. Semnarea acordului prevede crearea unui organism de guvernare palestinian independent – Autoritatea Palestiniană – care va administra teritoriile controlate de către palestinieni. Totuși, acordul de la Oslo din 1993 nu va conduce la recunoașterea statului Palestina de către Israel, menținând controlul militar asupra zonelor ocupate.
1995
Al Doilea Acord de la Oslo aduce trei diviziuni administrative în Cisiordania: Zona A, B și C. Zona A este administrată de către Autoritatea Palestiniană; zona B este administrată de către Autoritatea Palestiniană și de către Israel iar zona C – care include coloniile israeliene – cade sub controlul exclusiv al Israelului. Zonele A si B sunt definite astfel încat să devină enclavă pentru populația palestiniană, fiind înconjurate de teritorii din zona C – asigurând astfel controlul militar al Israelului asupra întregului teritoriu.
2011
UNESCO votează admiterea Palestinei ca membru cu drepturi depline in cadrul organizatiei.
2012
La 14 septembrie, 136 de țări membre ONU și două țări non-membru recunosc existența Statului Palestina. La 29 noiembrie, Adunarea Generala ONU adoptă moțiunea prin care statutul Palestinei este schimbat din “entitate” în “stat non-membru observator”.
2017
Hebron (Al-Khalil) – oraș situat în Cisiordania este recunoscut ca patrimoniu UNESCO aparținând Palestinei.
Palestina intră în WTO – Organizația Mondială a Turismului.
La Vatican se deschide oficial Ambasada Statului Palestina.